- sperjúr
- I.(persoanã) s. m., pl. sperjúriII.(jurãmânt fals) s. n., pl. sperjúruri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
sperjúr
Look at other dictionaries:
sperjur — SPERJÚR, Ă, (1) sperjuri, e, s.m. şi f., (2) sperjururi, s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care jură fals sau care îşi calcă jurământul. 2. s.n. (Rar) Faptul de a şi călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în faţa… … Dicționar Român
jurământ — JURĂMÂNT, jurăminte, s.n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat… … Dicționar Român
hain — HAÍN, Ă, haini, e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. (înv.) Trădător, sperjur, necredincios. – Din tc. hain. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Hain ≠ milos, milostiv Trimis de siveco, 16.12.2008. Sursa: Antonime… … Dicționar Român
sperjurare — sperjuráre, sperjurări, s.f. (înv.) jurământ fals făcut în faţa justiţiei; sperjur. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
